Mergeam spre casa de la antrenamentul de luni seara. Nu era inca acasa, dar se apropia incet. Era mereu racoare, eu cu adidasi roz si gleznele vesnic descoperite, umblam aiurea dupa autobuze care sa ma duca la Lloyds Court sa dorm ca leguma de epuizare. N-am gasit piesa pe youtube sau spotify, dar in seara aia am prins-o la bbc radio 1, eram undeva prin didsbury pe podul de langa tesco si cantam in casti.
A320 plecat cu intarziere din Mancx, locul 27C langa veceurile din spate. O doamna cu fata acoperita m-a bagat in sperieti cand am vazut-o cautand ceva pe jos in AFT galley. sanvis cu sunca si ou, o calatorie cu povesti de la Andy si Deanna, si multe asteptari pentru avionul cel nou. Creca major laser e tare, dar nu stiu eu prea multe de genul.
machine gun kelly – alpha omega
trezita cu noaptea-n cap sa ajung in nemtia, noroc ca locuiam la 15 min in pas alergator de terminalul 1. invatata cu caldura lesinata in toate incaperile casei nu-mi prindea bine trezitul in frig, de aia imi si infundam castile in urechi sa ma misc aiurea pana-mi reveneam. porridge in oglinda, pantaloni la 5 lei agatati de o teava ce servea drept sifonier, 4 dimineata, paltonul crem si soneria declansata de usa. wythenshawe, ai fost misto!
the stones roses – I am the resurrection
o seara in control cu Horeanga. printr-o minune venise din mures si-am stabilit ca mergem sa facem ceva, n-aveam habar niciuna de stone roses dar am zis ca un film despre ei sigur o sa ne descuie mintile. made of stone, o oana racolata de prin fata universitatii, adidasi mov prea mici si-o jumatate de alcool pe niste paleti albi. acum sunt la ei acasa dar parca erau mai aprope in control.
needtobreathe – happiness
ultimul somn langa brad. o zi frumoasa cu cafea la spalatorie, povesti de inchisoare, multe minute de cautat drojdie printre rafturi, o pizza in familie, lava cake, sosete de lana si-un ceai cu oameni faini, apoi somn frumos cu televizorul aprins dar muzica in casti. pisicul doarme iar eu incerc sa inteleg daca atunci cand vrei si nu vrei in acelasi timp inseamna ca trebuie. sau e firesc?
eminem – same song and dance
am terminat ce era de terminat, mai putin unele lucruri neterminate. stau vaccinata in fata proiectorului si dezbat filmele de craciun, alternativele de transport, ce muzica sa aduc de acasa si cum as putea transforma bicicleta in brad cu luminite cand ma intorc la craciun. un aspirator, borotalco care-mi aminteste de peninsula, un tren pana la john lennon si-apoi familia adoptiva. feliz navidad!
sundara karma – flame
winge fest cu Jackie despre munca, flight ops, cum ar arata sefii nostri pe ringul de dans, de ce nu facem abuz de zborurile ieftine si ce copilarii intortocheate am avut la chesire tap cu lumini faine si un tanar cu cagula. E pentru prima data in 25 de ani cand nu am planuri de fugit in lume, ci stau cuminte si le recomand altora sa-si bage picioarele ca e cel mai frumos lucru pe care l-am facut in toti anii astia. Prea mult zahar in bautura dar muzica a salvat tot.
trevor menear – plates
ultima zi de luni somnolenta cu dureri de muschi si stare de frig, dar vad o valiza care asteapta plimbata prin multe mijloace de transport ca sa ajunga de pe insula pana in depresiune. o pereche de blugi, 2 sutiene ca restul hainelor nu au avut loc de cadourile prost inspirate dar ambalate frumos.
am fost s-o vizitez pe mimo in coriano, in casa nu era caldura cu care eram obisnuite la domiciliu ci cancer de frig – cum zice Mili. am bocit ca idioatele cand ne-am vazut in sensul giratoriu dinaintea scolii, eu ajunsa incognito, ca niciodata nu aveam telefon s-anunt ce-i cu mine, cu acelasi autobuz care-mi asigurase plimbarile de weekend cu un an/doi in urma. mimo nu agreaza muzica populara, nici pe mine de multe ori, dar atunci s-a potrivit. stia ca vin inarmata cu hituri care or sa-i umple capul de prostii pentru multa vreme. s-a apucat sa spele perdele, ca doar e de-a milicai, si-am ajuns se dezbatem istorii si actualitati cu caciuli in cap si o punga de biscuiti.
rihanna – where have you been
2012 parca, Budapesta. aveam un maiou albastru cu motive doar pe-o parte si parul semi-vopsit total neprofesionist, cel mai probabil in baie cu chimicale ieftine de la kaufland. exista niste filmari cu mine facand pe vulturul in arhiva lui horeanga, si niste plimbari cu biciclete galbene prin margitsziget imitand preselectia pentru america’s next top model. mimo era prin alte tari straine si n-a venit cu noi, ocazie perfecta sa-i accesez garderoba. am abuzat doar de niste tenisi cu dantela albastra care se potriveau (nu chiar) cu maioul. prima excursie in afara granitelor in formula “zavoi”, 4 aparate de fotografiat, horeanga se ocupa de traduceri, eu tineam harta, mada avea incredere in noi si stefi cauta cadouri. n-am nimerit sa ajungem la szimpla cum ne recomandase ion dar am mancat somloi undeva pe-o strada cu baruri.
the boxer rebellion – if you run
era frig si locuiam cu stela la brancoveanu, cu vedere spre mc si parcul copiilor. trebuia sa merg la concert in seara aia dar m-am dus la oftalmolog sa-mi schimb ochelarii. dupa niste seturi de picaturi ajunsesem sa umblu aiurea prin pasajul piata sudului ca nu vedeam incotro sa apuc si nici sa sun pe cineva nu puteam. uite asa inveti sa spui unde umbli mereu, ca sa stie lumea de unde sa te racoleze sa te duca de manuta acasa. am ajuns pe la romana cu metroul, ma sunase Mon si-am nimerit sa raspund, sa jucam carti la lente cu ST si altii, dar eu nu reuseam sa citesc meniul din cauza picaturilor. m-au tinut vreo 2 ore prostiile alea pana mi-a revenit vederea si-am dat play la if you run in drum spre casa pe magistrala 2. afara tot frig era.
the vaccines – family friend
Italia, aveam un maieu roz și venea frigul. intr-un scaun cu fire rosii citeam agonie si extaz, cartea era veche cu coperți tari, nu știu cum am dat de ea. Vaccines trebuiau să cante în Verona dar nu aveam cum să merg, cu ocazia aia am descoperit farewell to the fairground care acuma pare melodia prefectă de părăsit patria. scaunul roșu pe care citeam era lângă plantele de pus in mâncare, aveam grijă de roșiile din grădină care mereu îmi distrugeau hainele când trebuiau curățate. dădeam cu matura zilnic pe melodia asta, o gresie rece cu furnici pe alocuri, aveam doar o casca albă că pe cealaltă am tăiat-o cu foarfeca de curățat roșii. nu erau ale mele oricum. nici ipod-ul, dar avea muzica mea: the vaccines si suck it and see, alea alte amintiri. si pe ăla l-am stricat.
pace won & mr green – children sing
“started out hardcore” cu hermana mimo catre ikea in masina cu doua usi si mult caracter. o zi faina de toamna prin octombrie cand era colorat afara si ma bucuram sa locuiesc cu sora adoptiva. in sfarsit. ikea nemteasca punea castraveti murati in hot dogii ieftini, prima ieseala din casa a fost la magazin, sora imi cumparase o prajitura cu crema si eu ma concentram sa-nteleg germana din boxe, fara succes. drumul spre casa trecea printr-un pasaj unde cineva completase “life is a bitch” cu “…and so is your mom”. mi-a luat ceva pana sa aflu titlul piesei. desi era blocata in cap, lenea de-a merge sa ascult cd-ul din masina era alimentata de teama ca uit versurile pana ajung acolo. si parca era frig.
spector – never fade away
o asteptam pe Mon pe o bariera la intrarea in Aerostar, vara 2012, stateam sub niste copaci si mi-era cald. Mergeam cu massaro cel infect dimineta pe la 7 si ma intorceam in aceeasi infectie seara doar ca sa fac dus, sa mananc cirese, sa ma uit la televizorul din camera parintilor si sa adorm bustean ca a doua zi sa fac acelasi lucru. mancam senvisuri cu cascaval si castraveti de la bila, mi-amintesc de oboseala de dimineata si geamurile aburite din massaro cand urcam pe Grigoreni si cateodata se vedea soarele frumos. aveam mp3-ul cel alb – uitat printr-un tren cu mult regret. parca ii placea melodia Monicai, ceea ce se intampla foarte rar, ma bucura cumva. cursa zilnic cu microbuzul si drumul lung pana in celalalt capat al orasului ca sa ajung in statie erau mai suportabile dupa o zi de atins avioane, mancat senvisuri si baut cafea instant de aia proasta sub copaci la umbra. celestine si chevy thunder erau si mai faine, dar asta mi-aminteste de Mon, avioane si o vara de naveta.
majestic – wax fang
acasa la comanesti intr-o duminica cu alegeri, cafea cu parintii, bagaje carate din camera verde catre usa de la intrare, mereu le duceam aproape de usa ca sa nu-mi fie in campul vizual cand serveam ultima cafea cu tatal. CFR pana in Mordor, mereu bitter sweet dar mai mult bitter ca mi se facea dor de acasa in timp ce inca eram acolo.
one republic – au revoir
ii furasem ipodul lui Alice ca sa alerg in Tineretului dis-de-dimineata. m-a surprins melodia asta, dar mergea cu ceata din parc. desi aducea o tristete cu “today i’m not myself” totul se evapora instant cand ma gandeam ca Mon si Alice ma asteptau sa bem cafeaua.
nathaniel rateliff – thank you
era frig cand mergeam la gara din maichingen dimineata cu noaptea-n cap sa ajung la un interviu. am pus-o pe mada sa-mi pirateze vreo 3-4 albume ca ma saturasem de youtube. “i just wanna thank you” era pentru mada in prima instanta, abia mai apoi pentru mine ca ma duceam mereu de-ampulea pe unde ma taia capul si nu-mi imaginam ca ajung ca imigranta prin statii de autobuz germane, eu de la Preluci. starea de șomerie cu speranța ca nu o sa dureze vesnic, am mereu familie.
rudimental – needn’t speak
decolam din Stuttgart cu easyjet, ma uitam spre pista pe langa care treceau tiruri, sperand ca toate legaturile catre Norwich or sa mearga perfect sa ajung la timp la interviu, toate sperantele le aveam in jobul ala. mare bucurie era ca gasisem bilet, bani si cazare cumva sa ma asigur ca orice-ar fi ajung acolo! ipodul gri al surorii adoptive avea castile albe, eu plecata pe furis din casa cu noaptea-n cap cand lumea dormea la caldura, aveam un ghiozdan negru lucios si o cafea de la aeroport in stomac. cafeneua de la subsolul aproape de poarta de imbarcare, paltonul negru, eram imbracata frumos dar tot era frig si ma usturau ochii de somn si buiguiala prin trenuri.
sigma – slow down
imi vine sa urc in masina, cald sa fie, muzica sa am si plec! doar ca n-am masina si autobuzul merge incet.
arctic monkeys – suck it and see
mă plimbam la pas alert prin Verona încercând să-mi amintesc drumul spre adige. O stradă cu tomberoane la portile caselor si fiat-uri, trebuia să traversez înainte de strada in reparații, umblam aiurea dar mă grabeam cumva și n-aveam de ce. nu mi-a plăcut la prima auditie, avea ceva neobisnuit, bine măcar că n-am abandonat. aveam bilet tarrifa 3 sa mă întorc acasa (nu chiar acasa), intersectia dinaintea garii era mereu aglomerata cu scutere si autobuze cu microfon. o vara cu 2 albume, gelato, o bicicleta veche si pisici salbatice.
stelu enache – trandafirlu
jale, dor sau amandoua. chiar daca nu-nteleg ce zice Stelu.
toulouse lautrec – te spun
Horeanga gonea pe ploaie catre Vama, vedeam stopuri rosii care dispareau rapid. alimentasem la o statie galbena de pe malul Dambovitei, poate pe la Timpuri Noi, noi proaspat intoarse din Sofia am luat drumul litoralului cu viteza, muzica si fara ceilalti. griji financiare, nu era chiar soare afara si nici Sofia nu fusese foarte vesela. dar calatoriile cu muzica si fara vorbe cu Horeanga schimbau orice in bine.
kodaline – i’m ready
pedalam prin caldura betoanelor de pe victoriei ca sa ajung mai repede in berceni. melodia aducea mai aproape de finalizare toate planurile de fugit de-acasa de(prea)mult timp nascocite. “yeah it’s kinda crazy, yeah it’s kinda dumb” nu ma lasa sa renunt la ideile stupide care-mi pregateau iesirea din scena. cele mai bune decizii proaste. Mon, vocea ratiunii, si inteleptul ST incercau sa ma convinga la o cafea de la mec sa nu-mi bag picioarele, dar era prea tarziu.
roisin murphy – momma’s place
balconul camerei verzi, era aproape vara si aveam de terminat o tema la aerodinamica care nu ma lasa sa ma bucur intru totul de weekendul in depresiune. foarte fain acasa era ca prindeam guerrilla pe 89.0, de aia instalasem radiouri prin toata casa. aveam un casetofon negru de mici dimensiuni care incapea perfect pe noptiera si-l caram dupa mine cand dadeam cu aspiratorul. pe balcon era noapte cu stele si tantarii se adunau deasupra lampii verzi de pe pervaz, aveam o masa mica scoasa pe balcon si purtam sosete vara. ca intotdeauna.
looptroop – bandit queen
in vizita la mimo, stateam pe terasa cu ea si o boxa cu muzica in timp ce ion pregatea mancarea iar eu ma bucuram de soare, ca de ploaia din regat eram satula. sora era bronzata cu un maiou alb, fusesem la cumparaturi de mancare si dupa am servit o cafea care nu i-a placut. bandit queen este intruchiparea mimozei -“not depending on money or fashion to have style”. asta nu o impiedica insa sa aiba dulapurile doldora de haine, accesorii si alte aiureli.
james morrison – demons
tot pe doua roti, cantam aiurea la taximetristii dinspre piata presei spre fabrica de caramida, nr. 34. caldura mare in toiul verii, era o aventura sa pedalez spre locul de munca, dar aveam mai multa grija de bicicleta decat de conditia-mi fizica. era bicicleta mamei adoptivei, trimisa din peninsula catre fiica din capitala patriei. iunie-iulie parca era ca visam sa fac o pauza cu Horeanga la festival si sa ma reculeg, chiar daca ma asteptam la lovituri si injuraturi din partea ei. toate din dragoste bineinteles.
Brazi cu cap 